Cu un pas mai departe de ”civilizație”


Paris

” – Unde ai fost weekendul trecut?

– La Londra.

– Pe bune? După ce s-a întâmplat la Paris, nu cred că aș mai fi avut curaj să plec!

(O a treia persoană)

– Eh, lasă, că nu a fost la concerte sau pe stadion sau lucruri din astea.”

Cam așa a decurs o simplă discuție între trei prieteni la care am asistat acum câteva zile și care pune în evidență cea mai perfidă și mai periculoasă urmare a evenimentului ce în mod clar ne-a marcat pe fiecare dintre noi, atentatele de la Paris.

Primul gând al colegilor mei a fost să nu scriem despre ceea ce s-a întâmplat în urmă cu doar o lună, date fiind numeroasele controverse din jurul acestui subiect. Am considerat totuși, și consider în continuare, că trebuie făcută o analiză asupra lucrurilor care rămân după acele atentate și care au potențialul de a afecta întreaga lume.

Scopul imediat al celor care au fost protagoniștii din noaptea respectivă a fost, bineînțeles, împrăștierea terorii și transmiterea unui mesaj de forță. Cred, cu toate acestea, că efectul ceva mai îndepărtat al acestora a fost cu totul altul și că șansele de a-și atinge acest scop sunt, din păcate, foarte mari: aducerea lumii ”civilizate” cu un pas mai departe de ”civilizație”.

Ce vreau să spun cu aceasta?

Dacă acceptăm ideea că statul a apărut ca urmare a faptului că omul, fiind nevoit să trăiască împreună cu alți oameni, a ales să facă acest lucru într-un cadru reglementat și organizat, pentru a evita ”războiul tuturora împotriva tuturor” (Bellum omnium contra omnes.), ajungem la concluzia că scopul final al statului este acela de a-l educa pe om cum să trăiască alături semenii săi. Or, în acest caz, putem considera că statul nu a fost gândit ca un element permanent pentru omenire, ci dimpotrivă, ca având un caracter eminamente temporar (chiar dacă întins pe o durată foarte mare de timp), până la momentul în care scopul lui a fost atins. Acel punct, în care statul și-a atins scopul, iar existența lui nu mai este necesară, este, cred, ceea ce ar trebui numit cu adevărat ”civilizație”.

După fiecare atentat terorist major, fie că vorbim de 11 septembrie, fie că vorbim de ce s-a întâmplat la Madrid sau tot la Paris, la redacția Charlie Hebdo, iar lista poate continua, urmările din perspectiva statelor au fost întotdeauna aceleași – o încercare continuă de a restrânge drepturile și libertățile cetățenilor, acest fapt fiind pus sub umbrela protejării acestora și a siguranței naționale, precum și a luptei împotriva terorismului. Poate cel mai cunoscut exemplu în acest sens este adoptarea USA Patriot Act, o lege controversată și mult discutată în Statele Unite, apărută foarte curând după atacurile din 11 septembrie 2001. Cei care au contestat legea au susținut că ea oferă libertăți prea mari statului în interceptarea comunicațiilor de orice fel și că astfel poate da cale liberă unor abuzuri, fapt confirmat în mare parte de dezvăluirile lui Edward Snowden din anul 2013.

(continuare…)

[quotcoll orderby="random" limit=1]

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *